Definición y significado de Bei

Bei este un cuvânt de origine turcească cu semnificația "căpetenie", în general aplicat liderilor de grupuri tribale. În numeroase surse istorice, numeroși lideri turci sau persani sunt numiți bey sau beg, având aceeași semnificație. Regiunile sau provinciile guvernate sau administrate de bey se numeau beylik, în traducere aproximativă "emirat" sau "principalitate" în primul caz, "provincie" sau "guvernorat" în al doilea. Astăzi cuvântul este folosit ca titlu social pentru bărbați (cu sensul expresiei "domnul").

Acest titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau orașe turcești (cu rol de pașă cu un singur tui), era acordat și domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Muntenia și Moldova.^[1][2]

Titlul se punea în urma numelui, ex.: Manuc Bei.

  Note

1. ^ August Scriban - Dicționaru limbii românești, Editură: Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939
2. ^ Alexandru Ciorănescu - Dicționarul etimologic român, Editură: Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

  Legături externe

„bei” la DEX online