definición y significado de Cetate | sensagent.com


   Publicitad R▼


 » 
alemán árabe búlgaro checo chino coreano croata danés eslovaco esloveno español estonio farsi finlandés francés griego hebreo hindù húngaro indonesio inglés islandés italiano japonés letón lituano malgache neerlandés noruego polaco portugués rumano ruso serbio sueco tailandès turco vietnamita
alemán árabe búlgaro checo chino coreano croata danés eslovaco esloveno español estonio farsi finlandés francés griego hebreo hindù húngaro indonesio inglés islandés italiano japonés letón lituano malgache neerlandés noruego polaco portugués rumano ruso serbio sueco tailandès turco vietnamita

Definición y significado de Cetate

Definición

cetate (n.)

1.Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circulară îndelungată în caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă

2.Loc întărit printr-un sistem de fortificaţii

3.Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circularăîndelungatăîn caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă

   Publicidad ▼

Definición (más)

definición de Cetate (Wikipedia)

Sinónimos

cetate (n.)

fort, fortăreaţă

   Publicidad ▼

Frases

Diccionario analógico

Wikipedia - ver también

Wikipedia

Cetate

                   
Dezambiguizare
Pentru alte sensuri, vezi Cetate (dezambiguizare).

Cetate este un termen general care definește o construcție înconjurată de ziduri cu rol de apărare. Spre deosebire de termenul de castel, care are un sens strict de reșediță nobiliară rurală, termenul de cetate are un sens stict marcat militar, dar foarte larg din punctul de vedere al formelor arhitecturale: în română, cetate poate însemna orice formă de fortificație, de la simplu donjon la localitate medievală înconjurată de ziduri de apărare până la redute și la structuri defensive de tip Vauban. Cetățile au jucat un rol militar important din perioada antică până în secolul al XVIII-lea.

Cuprins

  Donjon

Termenul „donjon” provine din limba franceză (turn de apărare), respectiv latină („dominus” = „domn”). Donjonul era locuit și comandat de către un conducător nobil local. Mai târziu donjonul, mai temeinic fortificat, a devenit centrul cetății, reprezentat prin turnul principal de apărare.

  Burg

Termenul „Burg” înseamnă în limba germană cetate, donjon, fortăreață, iar prin extensie, o așezare medievală cu un statut special, cu caracter militar sau administrativ, de obicei fortificată, ca de exemplu Schäßburg, Klausenburg, Temeschburg, Eisenburg, Salzburg etc.

  Fortăreață

Este o construcție permanentă de sine stătătoare, destinată sistemului de apărare militară, contra armelor de foc, pregătită pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. Fortărețele au fost construite din secolul XV până la mijlocul secolului XX, fiind amplasate frecvent pe coasta mării, pentru împiedicarea debarcării trupelor inamice. Unele dintre ele au servit și ca centre administrative, închisori sau garnizoane.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „fortăreață” provine de la termenul latin „fortis” („dur, rezistent, întărit, fortificat”).

  Bastion

In Austria numită „Bastei”, bastionul făcea parte din sistemul de apărare al unei fortificații, fiind caracterizat prin forma proeminentă a construcției. Bastionul crea posibilități apărătorilor fortăreței de a putea trage cu arma de pe poziții laterale, sau din spatele agresorului. Bastionul a fost cunoscut deja din antichitate, având scop de întărire a zidurilor cetății (un exemplu este cel situat deasupra porții de pe Acropole - Atena). Ulterior, bastionul va deveni treptat partea cea mai înaintată a fortificației, devenind chiar o mică fortificație, independentă de fortăreața propriu-zisă.

  Galerie de imagini

  Localități

  Vezi și


   
               

 

todas las traducciones de Cetate


Contenido de sensagent

  • definiciones
  • sinónimos
  • antónimos
  • enciclopedia

 

4675 visitantes en línea

computado en 0,047s