Publicitad R▼
cetate (n.)
1.Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circulară îndelungată în caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă
2.Loc întărit printr-un sistem de fortificaţii
3.Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circularăîndelungatăîn caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă
Publicidad ▼
⇨ definición de Cetate (Wikipedia)
cetate (n.)
Publicidad ▼
⇨ Biserica Reformată din Cetate (Târgu Mureş) • Biserica de lemn din Sub Cetate • Castrul roman de la Războieni-Cetate • Cetate (dezambiguizare) • Cetate (edificiu) • Cetate, Bistriţa-Năsăud • Cetate, Dolj • Cetate, Maramureş • Cetate, Timişoara • Cetate-polis • Drept de cetate • Ebernburg (cetate) • Mühlburg (cetate) • Orfeu în vechea cetate • Poiana cu Cetate, Iaşi • Prima cetate medievală a Clujului • Războieni-Cetate, Alba • Sinagoga din Cetate (Timişoara) • Sion (cetate) • Stadionul Cetate • Stadionul Victoria-Cetate • Sub Cetate • Sub Cetate, Harghita • Sub Cetate, Sălaj
cetate (n.)
broderie; fortificaţie; întăritură; fortificare[Classe]
château; castle (en)[Classe]
cetate; fortăreaţă; fort; fortificaţie[ClasseHyper.]
bâtiment à usage militaire (fr)[Classe]
stuctură defensivă[Hyper.]
fort (en) - face rocadă - fort, fort up (en)[Dérivé]
cetate (n.)
cetate, fortăreaţă[Hyper.]
arhaism[Domaine]
cetate (n.)
fortificaţie; întăritură; fortificare[Classe]
bâtiment à usage militaire (fr)[Classe]
château; castle (en)[Classe]
stuctură defensivă[Hyper.]
Wikipedia - ver también
Wikipedia
Cetate este un termen general care definește o construcție înconjurată de ziduri cu rol de apărare. Spre deosebire de termenul de castel, care are un sens strict de reșediță nobiliară rurală, termenul de cetate are un sens stict marcat militar, dar foarte larg din punctul de vedere al formelor arhitecturale: în română, cetate poate însemna orice formă de fortificație, de la simplu donjon la localitate medievală înconjurată de ziduri de apărare până la redute și la structuri defensive de tip Vauban. Cetățile au jucat un rol militar important din perioada antică până în secolul al XVIII-lea.
Cuprins |
Termenul „donjon” provine din limba franceză (turn de apărare), respectiv latină („dominus” = „domn”). Donjonul era locuit și comandat de către un conducător nobil local. Mai târziu donjonul, mai temeinic fortificat, a devenit centrul cetății, reprezentat prin turnul principal de apărare.
Termenul „Burg” înseamnă în limba germană cetate, donjon, fortăreață, iar prin extensie, o așezare medievală cu un statut special, cu caracter militar sau administrativ, de obicei fortificată, ca de exemplu Schäßburg, Klausenburg, Temeschburg, Eisenburg, Salzburg etc.
Este o construcție permanentă de sine stătătoare, destinată sistemului de apărare militară, contra armelor de foc, pregătită pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. Fortărețele au fost construite din secolul XV până la mijlocul secolului XX, fiind amplasate frecvent pe coasta mării, pentru împiedicarea debarcării trupelor inamice. Unele dintre ele au servit și ca centre administrative, închisori sau garnizoane.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „fortăreață” provine de la termenul latin „fortis” („dur, rezistent, întărit, fortificat”).
In Austria numită „Bastei”, bastionul făcea parte din sistemul de apărare al unei fortificații, fiind caracterizat prin forma proeminentă a construcției. Bastionul crea posibilități apărătorilor fortăreței de a putea trage cu arma de pe poziții laterale, sau din spatele agresorului. Bastionul a fost cunoscut deja din antichitate, având scop de întărire a zidurilor cetății (un exemplu este cel situat deasupra porții de pe Acropole - Atena). Ulterior, bastionul va deveni treptat partea cea mai înaintată a fortificației, devenind chiar o mică fortificație, independentă de fortăreața propriu-zisă.
Contenido de sensagent
computado en 0,047s