Definición y significado de PERSONA

persona (n.)

copil de opt ani, dispoziţie, situaţie, stare, personalitate, carac­ter, fire, tempera­ment, la, la/cu el, persoană, de opt ani

persona ()

persoană, fiinţă umană, individ, per­soană, muritor

buena persona (n.)

băiat bun, binefăcător

en persona (adj.)

în carne şi oase, în persoană

en persona (adv.)

în per­soană, personal

mala persona (n.)

rău

persona activa (n.)

spârnel

persona de color (n.)

persoană de culoare

persona de compañía (n.)

tovarăş

persona de edad avanzada (n.)

bătrân, moş, moşneag, unchiaş

persona destacada (n.)

demnitar

persona extravagante (n.)

caracter, caz

persona física (n.)

persoane fizice

persona grata (n.)

persoană acceptată

persona hiperactiva (n.)

spârnel

persona jurídica (n.)

persoane juridice

persona libre (n.)

sclav eliberat

persona mayor (n.)

adult, bătrân, om matur, persoană în vârstă, persoană în vîrstă, vârstnic

persona muy trabajadora (n.)

mâncău, plivitor, săpător, târnăcop-secure

persona non grata (n.)

indezirabil, nedorit, persoană non grata

persona perseverante (n.)

arivist, carierist, persoană întreprinzătoare, persoană perseverentă, rea­li­zator

persona que hace prácticas (n.)

elev, învăţăcel, ucenic

persona que practica la vela (n.) (deporte)

persoană care face yachting, yachtsman

persona religiosa (n.)

credincios

persona tenaz (n.)

arivist, carierist, persoană întreprinzătoare, rea­li­zator

tercera persona (n.)

persoana a treia