Publicitad D▼
⇨ definición de Vespasian (Wikipedia)
Publicidad ▼
Wikipedia
Vespasian, cunoscut și ca Caesar Vespasianus Augustus, sau Titus Flavius Vespasianus (n. 17 noiembrie 9 la Cittareale – d. 23 iunie 79 la Roma), a fost împărat roman din decembrie 69 (Anul celor patru împărați) până în iunie 79.
Fondator al Dinastiei flavilor, el a fost încoronat într-o perioadă de instabilitate politică (război civil) și criză economică lăsate de Nero la moartea sa.
Cuprins |
Fiul unui modest funcționar de vamă, Vespasian a urmat o carieră militară care-l poartă în Germania Superioară, Britania, Africa. În 67 este însărcinat de Nero cu reprimarea răscoalei antiromane a iudeilor (Primului război evreo-roman, sau Marea Revoltă a Evreilor, 66-67, în ebraică : המרד הגדול ha-Mered Ha-Gadol, una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea împotriva imperiului roman).
Proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 de legiunile din Orient, Vespasian este recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius (20 decembrie 69), întemeind o nouă dinastie, aceea a Flavilor (69-96). Personalitate energică, lucidă, modestă, Vespasian este preocupat de restabilirea liniștii și securității statului, grav afectate de războiul civil. A reorganizat finanțele și armata, a întărit frontiera Dunării inferioare, creând o flotă în Marea Neagră, a reconstituit Capitolul și numeroase edificii din Roma distruse și a început construcția Colosseumului.
În august 70, fiul său Titus cucerește Ierusalimul și încheie în 72-73 războiul din Iudeea, care este reorganizată ca provincie de sine stătătoare.
Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. A fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, la care Vespasian a replicat: „banii nu au miros” (în latină pecunia non olet[2].
Predecesor: Vitellius |
Împărat Roman 69 - 79 |
Succesor: Titus |
Publicidad ▼
Contenido de sensagent
computado en 0,032s