Publicitad D▼
ciudat (adj.)
1.Care iese din comun, care şochează prin aspectul ciudat, bizar;
ciudat (adv.)
1.într-o manieră diferită de ceea ce este obişnuit sau aşteptat
Publicidad ▼
ciudat
ciudat (adj.)
arţăgos, bizar, ciudat, curios, excentric, excepţional, ferit, inconstant, inedit, neobişnuit, reconfortant, straniu
ciudat (adv.)
Ver también
ciudat (adv.)
↘ excepţional, ferit ↗ apocrif, bizar, curios, excentric, straniu ≠ ca regulă generală, de obicei, de regulă, firesc, normal, normal, obişnuit
ciudat (adj.)
↘ arătare, bizarerie, caracter neobişnuit, ciudăţenie, curiozitate, în mod bizar/straniu, raritate ≠ obişnuit, uzual
Publicidad ▼
⇨ (fenomen) ciudat • (în mod) ciudat • (în mod) ciudat/straniu • bătrân ciudat • este ciudat că (...) • este ciudat că (…) • oricât ar părea de ciudat
ciudat
invraisemblablement (fr)[Classe]
(bizar; straniu)[termes liés]
ciudat (adj.)
inconstant et capricieux (fr)[Classe]
caractère de l'individu (fr)[termes liés]
neconvenţional[Similaire]
ciudat (adj.)
qui sort de l'habitude, de l'ordinaire (fr)[Classe]
étonnant (fr)[Classe]
ciudat (adj.)
bizar; straniu[ClasseHyper.]
ciudat (adj.)
interesting (en)[Classe]
bizar; straniu[Classe]
bizar, ciudat, neobişnuit, straniu[Similaire]
ciudat (adj.)
nou, nouă[Similaire]
ciudat (adj.)
supranatural[Similaire]
ciudat (adj.)
qui est susceptible de changement (fr)[Classe...]
(zăbovi; a nu se grăbi; a o lungi; a-şi pierde vremea), (hoinărire; pribegire; rătăcire; vagabondare; tur)[termes liés]
schimbător[Similaire]
ciudat (adv.)
invraisemblablement (fr)[Classe]
ciudat (adv.)
ciudat (adv.)
Contenido de sensagent
computado en 0,046s