Definición y significado de năpastă

Pentru alte sensuri, vezi Năpasta (dezambiguizare).

Năpasta este o piesă de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale.

  Premiera piesei

Reprezentația, în premieră, din 3 februarie 1890, a acestei piese, avea să determine o creștere a adversității față de opera marelui dramaturg. Năpasta a fost primită cu răceală, cronicile -cele mai multe, defavorabile, încât după cum a observat Șerban Cioculescu, până la sfârșitul primului război mondial piesa nu a mai fost jucată. În 1891 volumele lui Caragiale (Teatru și Năpasta) sunt respinse și de la premiul Academiei. Consecventă, Academia va respinge în 1901 și premierea volumului Momente, iar în noiembrie 1901 a intervenit blasfemia lui Caion cu acuzația de plagiat („descoperit“ tot în Năpasta) care avea să-i aducă lui Caragiale o mare tristețe datorită unui mare scandal de presă. În justiție, în ciuda celebrei pledoarii a lui Delavrancea și a problelor administrate, calomniatorul este achitat. Năpasta este ultima piesă de teatru scrisă de autor, nemaiputând să mai închege nimic într-un gen căruia îi adusese, incontestabil, strălucirea marii arte.

Se poate afirma că Năpasta a fost prima piesă românească jucată într-o limbă străină, anume la Cernăuți, la 30 decembrie 1895, în traducerea germană a lui Adolf Last. Aceeași traducere a stat și la baza spectacolului berlinez, din 1902, unde afișul anunța piesa Anca. În 1903 se reprezintă în maghiară la Budapesta, iar în 1918, la Magdeburg, Năpasta se juca în traducerea lui Mitei Kremnitz.

  Interpretarea critică

Desigur, Caragiale nu a avut parte numai de adversari și calomniatori. În favoarea operei sale dramatice și, mai târziu, și a celei în proză, s-au pronunțat cele mai autorizate condeie, apărând, în polemici acerbe, opera lui Caragiale. Exemplu a fost, în această bătălie, Gh. Panu, una dintre cele mai stabile inteligențe de la „Junimea“, pe care a părăsit-o prin 1881 - 1882. Ziarul său, „Lupta”, întemeiat la Iași, în 1884 s-a impus foarte repede datorită condeiului de mare gazetar al lui Gh. Panu. În februarie 1890, Nicolae Iorga, în fața debutului său (19 ani), a scris un articol judicios în „Lupta” despre Năpasta. Caragiale i-a trimis un exemplar din Năpasta cu următoarea dedicație:

  Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Năpasta