Publicitad R▼
obliga (v.)
1.A se angaja, a-şi lua o sarcină, o răspundere.;
2.A crea o legătură printr-o relaţie de obligaţie.
3.A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie
obliga (v. pron.)
1.A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate
Publicidad ▼
obliga (v.)
a constrânge, a obliga, a sili, constrânge, face, forţa, îndatora, sili
Ver también
obliga (v. pron.)
↘ încorporare, înrolare, recrutare, recrutarea forţei de muncă
obliga (v.)
↘ absolut, coercitiv, constrângere, lipsit de libertate, robit
Publicidad ▼
obliga (v.)
determina, face[Hyper.]
constrângere - datorie, datorie, răspundere, responsabilitate[Dérivé]
a acţiona, acţiona[Cause]
obliga (v.)
a se comporta, înrudi[Hyper.]
bind (en) - obligation (en) - datorie, obligaţie[Dérivé]
obliga (v.)
oblige (en)[Classe]
Contenido de sensagent
computado en 0,047s