definición y significado de orientare | sensagent.com


   Publicitad E▼


 » 
alemán árabe búlgaro checo chino coreano croata danés eslovaco esloveno español estonio farsi finlandés francés griego hebreo hindù húngaro indonesio inglés islandés italiano japonés letón lituano malgache neerlandés noruego polaco portugués rumano ruso serbio sueco tailandès turco vietnamita
alemán árabe búlgaro checo chino coreano croata danés eslovaco esloveno español estonio farsi finlandés francés griego hebreo hindù húngaro indonesio inglés islandés italiano japonés letón lituano malgache neerlandés noruego polaco portugués rumano ruso serbio sueco tailandès turco vietnamita

Definición y significado de orientare

Definición

orientare (n.)

1.Atitudine mentală uzuală sau caracteristică potrivit căreia cineva interpretează sau răspunde la anumite situaţii.

2.Poziţie actuală sau trecerea într-o poziţie în funcţie de punctele cardinale sau de alte direcţii specifice.

3.direcţia sau calea de-a lungul căreia se mişcă sau se întinde ceva

4.relaţia spaţială dintre un lucru şi cursul pe care se mişcă sau pe care îl indică

5.set integrat de atitudini şi credinţe

   Publicidad ▼

Definición (más)

definición de orientare (Wikipedia)

Sinónimos

   Publicidad ▼

Frases

Diccionario analógico

orientare (n.)






orientare (n.)

factotum (en)[Domaine]

believes (en)[Domaine]


Wikipedia

Orientare

                   
Dezambiguizare
Pentru alte sensuri, vezi Orientare (dezambiguizare).
  Orientarea pe teren cu ajutorul unei hărţi
  • Orientarea reprezintă procesul comportamental prin care organismul are capacitatea de a localiza corect în timp și spațiu sistemele proprii și cele ale lumii înconjurătoare, în vederea realizării acțiunii voite. Activitatea de orientare este un element important al stării vigile.

  Vezi și

  Legături externe

   
               

 

todas las traducciones de orientare


Contenido de sensagent

  • definiciones
  • sinónimos
  • antónimos
  • enciclopedia

 

4633 visitantes en línea

computado en 0,031s