Publicitad E▼
orientare (n.)
1.Atitudine mentală uzuală sau caracteristică potrivit căreia cineva interpretează sau răspunde la anumite situaţii.
2.Poziţie actuală sau trecerea într-o poziţie în funcţie de punctele cardinale sau de alte direcţii specifice.
3.direcţia sau calea de-a lungul căreia se mişcă sau se întinde ceva
4.relaţia spaţială dintre un lucru şi cursul pe care se mişcă sau pe care îl indică
5.set integrat de atitudini şi credinţe
Publicidad ▼
⇨ definición de orientare (Wikipedia)
orientare (n.)
concepţie, linie, mentalitate, sens, traiect, traiectorie, traseu
Publicidad ▼
⇨ Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă FEOGA • orientare (către) • orientare agricolă • orientare profesională • orientare religioasă • orientare sexuală • orientare şcolară • secţia de orientare FEOGA
orientare (n.)
factotum (en)[Domaine]
DirectionalAttribute (en)[Domaine]
orientare (n.)
orientare (n.)
orientare (n.)
action de modifier l'orientation de la position (fr)[Classe]
factotum (en)[Domaine]
DirectionalAttribute (en)[Domaine]
be orientated towards (en)[Nominalisation]
aşezare, poziţie[Hyper.]
care vine, primit - pe punctul de a pleca[Dérivé]
Wikipedia
Contenido de sensagent
computado en 0,031s