Publicitad R▼
îmbelşugare (n.)
1.Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie, îmbelşugare
2.Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte preţioase etc.
Publicidad ▼
îmbelşugare (n.)
abundenţă, belşug, bogăţie, caracter inepuizabil, îndestulare, opulenţă, prisos
Ver también
Publicidad ▼
îmbelşugare (n.)
îmbelşugare; belşug; bogăţie; abundenţă[ClasseHyper.]
cantitate, necesar[Hyper.]
abundent, bogat, exagerat[Propriété~]
a abunda, abunda, a fi din belşug - copios, din belşug, din belşug - copious, voluminous (en) - teeming (en)[Dérivé]
raritate, sărăcie[Ant.]
îmbelşugare (n.)
situation par rapport au revenu (fr)[Classe]
(bogat; avut), (belşug; bunăstare; prosperitate; avere; bogăţie)[termes liés]
bogăţie, bunăstare, prosperitate[Hyper.]
avut, avută, bogat, bogată - avut, bogat[Dérivé]
Contenido de sensagent
computado en 0,032s